O minune de Craciun. Pentru aducerea aminte de moarte.

[andra]

In preajma Craciunului, unul din preotii Parohiei Sfintei Cuvioase
Parascheva din Drumul Taberei (Catedrala Sfanta Vineri) primeste
marturisirea unui tanar curat, credincios, care banuiesc ca nu era
dominat nici de mandrie, nu avea pacate grele si nu traia in nepasare
fata de Dumnezeu si de cele sfinte. Tanarul era foarte bolnav si avea
nevoie de un tratament in strainatate pentru evitarea unui transplant
care i-ar fi pus viata in pericol in proportie de 99,99%. Este
transportat de urgenta intr-o clinica occidentala unde, chiar de
Craciun, i se administreaza din eroare o supradoza, mortala. Dintr-o
data baiatul nu-si mai simte bataile inimii, dar vede cum este
conectat la aparate si tot ce se intampla in jurul sau. Se afla in
intuneric, singur, unde apare...diavolul. Personajul se repede asupra
lui si ii striga cu trufie, cruzime si cu un ranjet de triumf: "Te-am
invins!". Tanarul, care isi pusese toata viata nadejdea in Dumnezeu,
striga cu uimire si totodata ingrozit: " - Doamne, Tu unde esti?!". In
acel moment, vede o lumina la capatul unui tunel, care ii spune (de
unde se vede ca nu era propriu-zis o lumina, o forta impersonala, ci
un inger foarte luminos): "- Gata, nu te teme, urmeaza-ma!". Tanarul
se apropie si realizeaza ca se afla in fata Domnului Iisus; vede
frumusetea raiului, gusta din starea minunata paradisiaca, insa Domnul
ii spune: " - Inca nu esti pregatit sa intri aici!". In secunda
urmatoare, adolescentul se trezeste in salonul spitalului; cateva ore
bune medicii incercasera sa-l aduca la viata prin respiratie
artificiala. Daca nu isi revenea in doua ore, urma sa fie deconectat
de la aparate.
Intamplarea n-am relatat-o pentru atei; nimeni din jurul nu l-a
crezut, toti atribuind viziunile unor halucinatii. Parintele ne-a
dezvaluit public aseara minunea in contextul unui cuvant despre
aducerea aminte de moarte: noi, crestinii, trebuie sa ne pazim
permanent mintea neimprastiata si sa nu uitam nici o clipa scopul
vietii: mantuirea. Exista insa cineva care are un singur obiectiv,
acela de a ne abate in permanenta atentia de la Dumnezeu, de la lupta
cu patimile si de la Casa noastra adevarata. Cel rau nu lupta cu
munitie de razboi, folosind forta fizica, ci prin intermediul
gandurilor: grija zilei de maine, teama de criza, diferite preocupari
lumesti legate de familie, casatorie, gatit, curatenie; ganduri de
mandrie, de judecare a semenilor, pana la dispret si ura. Diavolul are
mare grija sa ne abata mintea de la rugaciune, cercetarea de sine,
vederea pacatelor. Totodata, este foarte atent sa se ascunda, sa nu
cumva sa ne dam seama ca in spatele cugetelor izvorate din egoism, din
lacomie si patima banului, din mandrie, suficienta, raceala,
indiferenta pana la nesimtire fata de cei nevoiasi, judecata se afla
un actor. Care, daca reuseste sa ne abata mintea de la rugaciune,
umilinta, constientizarea starii noastre cazute, in orice clipa ne
putem trezi la capatul drumului ca ne spune: " - Te-am invins!". Cu
toate ca ne spovedim, ne impartasim, mergem la Biserica, suntem morti
sufleteste. Regret ca, imediat dupa Sarbatori, ma gasesc si eu sa
postez atata despre diavol. Dar e foarte necesar sa revenim la
realitate, deoarece traim intr-o lume a iluziilor din care facem un
capat de tara. Cel mai puternic "scut anti-racheta" este, conchidea
Parintele aseara, aducerea aminte de moarte (si filosofii stoici din
antichitate aveau dictonul "Memento Morti" = "Aminteste-ti de
moarte!", pentru a realiza ca toate cele pamantesti sunt efemere),
care ne face sa ne dam seama ca alergam dupa vant, ca bunurile la care
ravnim sunt trecatoare si ca altceva conteaza cu adevarat. In fiecare
moment in care ne risipim mintea in fleacurile lumesti, sa ne spunem:
"Stop! Daca in clipa asta mor, in ce stare ma va gasi?" si sa ne
cercetam de indata cele mai fine ganduri si intentii si fapte.
Desigur, pentru a ajunge in Patria noastra cea cereasca, pe langa
aducerea aminte de moarte, este necesar sa nadajduim permanent, dar cu
multa umilinta, la mila lui Dumnezeu si iubirea Sa de oameni, Care
observa foarte atent conceptia de viata a omului.

Parintele a facut public cazul, fara a divulga identitatea persoanei -
sper sa nu se supere, oricum nu este identificabila -, pentru a ne
determina sa ne schimbam modul de a fi, sa ne convertim cu adevarat,
chiar in ziua in care l-am sarbatorit pe Sfantul Ioan Botezatorul, cel
care a dat dovada de multa iubire de oameni, indemnadu-i la pocainta;
si stim ca, pentru marea sa dragoste de oameni, acesta si-a varsat si
sangele.