Sinergia BOR - Statul Român sau blestemăţiile ca fapte bune
12 views
Skip to first unread message
Filotheu Monahul
Jan 23, 2008, 11:00:51 AM1/23/08
to Ortodoxia
http://radio.trinitas.ro/?stire=2008011821
18 ianuarie 2008
135 de ani de la trecerea la cele vesnice a episcopului Dionisie Romano
Astazi, 18 ianuarie 2008, se implinesc 135 de ani de la trecerea la cele vesnice a episcopului Dionisie Romano, carturar si traducator, membru de onoare al Societatii Academice Romane. Dionisie Romano, din botez Dimitrie, s-a nascut la data de 29 iulie1806, in Salistea Sibiului. S-a calugarit la Manastirea Neamt in 1823, studiind la Colegiul 'Sf. Sava'. A fost numit profesor 'national' in Buzau, unde ridica doua spatii scolare, tipareste manuale didactice, indruma scolile, editeaza foaia 'Vestitorul Bisericesc' (1839 - 1840), devenind apoi director si profesor la Seminarul din Bucuresti (1843 - 1848). Dupa ce a fost hirotesit arhimandrit, s-a stabilit la Manastirea Babeni (1849 - 1851), apoi a fost egumen la Manastirea Sadova (1851 - 1854), timp in care editeaza ziarul 'Eho echistiastic' (1850 - 1853). De asemenea, a fost staret la Manastirea Neamt, intre anii 1855 - 1857, unde a infiintat a scoala primara si un Seminar, a reorganizat tipografia si spitalul din manastire, a inceput o serie de constructii gospodaresti. Pentru toate acestea a fost numit loctiitor de episcop la Buzau, in iunie 1859, hirotonia intru arhiereu avand loc in februarie 1862. Dupa aceasta a fost episcop la Husi, in perioada noiembrie 1864 - mai 1865, pentru ca la data de 26 mai 1865 sa fie numit episcop eparhiot la Buzau. Aici a reorganizat si repus in functie tipografia eparhiala, a infiintat scoli la Schiturile Dalhauti, Ratesti si Cotesti, a acordat ajutoare materiale la numeroase manastiri si asezaminte de cultura sau unor tineri pentru studii, a facut prima donatie de carti Societatii Academice Romane, biblioteca sa, adica peste 150 manuscrise romanesti, slavone, grecesti, turcesti, arabe, si peste 7000 de carti in diferite limbi, unele raritati bibliografice, intrand in patrimoniul Academiei Romane. Dionisie Romano a trecut la cele vesnice in data de 18 ianuarie 1873, la Buzau.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ce nu ne spune istoria pudrată a oficialilor BOR?
1. Dionisie Romano, deşi călugărit la Neamţu, a fugit din mănăstire, pentru că părinţii l-au pus întîi la ascultări, ca să capete smerenia şi toate celelalte fapte bune, iar mai apoi cunoştinţele cele din afară. S-a dus, deci, la Iaşi, unde a făcut un pic de şcoală, şi apoi a rămas pe drumuri.
2. Şi-a cîştigat existenţa ca tipograf, apoi a avut propria sa tipografie, în urma unor afaceri nu tocmai curate. Nu a fost vieţuitor în nici una din mănăstirile bucureştene ale veacului pînă în 1842, cînd a fost pescuit şi numit profesor la seminar, ca să nu mai smintească mirenii cu viaţa sa.
3. Grigorie Ghica, domnitorul Moldovei care mai tîrziu s-a sinucis la Paris, l-a instalat egumen la Neamţu, fără voia ierarhului locului, mitropolitul Sofronie Miclescu, şi fără acordul obştii nemţene.
4. Reorganizarea tipografiei nemţene de care vorbeşte ştirea Radio Trinitas a însemnat oprirea tipăririi unor cărţi de cult (Ceaslovul, Prohodul şi Idiomelarul paharnicului Dimitrie Suceveanul) pentru a se tipări un nou Aşezămînt al mănăstirii, actele domneşti de numire a sa la conducerea mănăstirii şi Catihis-ul ieromonahului Eufrosin Poteca, inspirat foarte mult după manualele scolastice occidentale.
5. Seria de construcţii gospodăreşti de care vorbeşte Radio Trinitas constă într-un grajd de vite construit în cimitirul Nănăstirii Neamţ. S-au scos crucile monahilor şi s-au instalat vitele peste mormintele în care multe Sfinte Moaşte aşteaptă încă să li se facă dreptate (grajdul e încă acolo, după 150 de ani!). Încă un lucru, părinţii nemţeni voiau să construiască o biserică de cărămidă în satul Oşlobeni, unde aveau un metoc. Cărămida a fost folosită de Dionisie pentru construcţia unor case şi... weceuri la Văratec.
6. A început construcţia seminarului de la Mănăstirea Neamţ, unde mai mulţi copii au venit să studieze pentru a ajunge preoţi, dar văzînd relele moravuri ale profesorilor adunaţi de Dionisie, vreo trei sferturi din ei au fost retraşi de la "studii" de către părinţii cu frică de Dumnezeu (v. pag.95 în cartea citată mai jos).
7. Era cunoscut în zona Neamţului pentru chefurile care nu mai conteneau pe unde apărea "sfinţia sa". Pe lîngă slăbiciunea pentru tot felul de femei uşoare, gurile rele vorbesc că mai avea o pasiune, zoofilia.
8. A fost izgonit din Neamţu după plecarea lui Grigorie Ghica de pe tronul Moldovei, şi a mai petrecut o vreme în casa unor mireni din Tîrgul Neamţ, ţinînd-o în chefuri cu cei de-o teapă cu el, în aşteptarea unei ocazii de a se întoarce la Neamţu, cu ajutorul noului domn, caimacamul Theodor, care auzind de faptele lui Dionisie l-a izgonit din Moldova.
9. În mai 1859 A.I.Cuza se duce la Buzău să-l anunţe pe episcopul Filothei că averea sa de aproape jumătate de milion de galbeni, strînsă pentru construcţia şi înzestrarea unui seminar de băieţi la Buzău, este confiscată. Marele ierarh cărturar înnebuneşte la scurtă vreme după aceasta şi moare. În locul său vine Dionisie Romano, care nu a putut să capete hirotonia întru ierarh pînă ce Cuza nu i-a supus la mari presiuni pe arhiereii vremii în 1862. Cu banii episcopului Filothei s-au cumpărat arme, cu care Cuza voia să intre în război împotriva Germaniei, de partea protectorului său, Napoleon al III-lea. Războiul s-a terminat mai înainte de a apuca să facă vreo declaraţie belicoasă. Restul banilor au fost investiţi în Palatul Culturii din Iaşi, o construcţie care pînă astăzi stă aproape goală şi fără vreun folos.
10. Trei din schiturile întemeiate de Cuviosul Vasilie de la Poiana Mărului (canonizat nu de mult de BOR), avînd o aşezare foarte liniştită şi pustnicească şi o rînduială ca a vechilor călugări din primele veacuri, fără averi şi acareturi şi departe de orice zarvă a lumii, au fost transformate de Dionisie în şcoli, distrugîndu-le scopul pentru care au fost întemeiate.
11. În 1866 Cuza a încercat să dea o ultimă lovitură Bisericii Ortodoxe, chemîndu-şi prietenii dintre clerici să pună la cale trecerea la calendarul papistaş, gregorian, pentru a fi "în pas cu Europa". Un episod mai puţin cunoscut. Între cei de faţă cel mai aprig susţinător al reformei era sărmanul Dionis. Doar că, Dumnezeu nu doarme, şi poporul bine-credincios din acea vreme din Bucureşti a venit cu topoarele, a înconjurat casa în care erau adunaţi reformatorii şi le-au spus că nu iese nici unul teafăr dacă au de gînd să-i unească cu papistaşii.
12. Radio Trinitas ni-l laudă pe Dionisie că şi-a dat biblioteca de carte şi manuscrise Academiei Române. E bine de ştiut că majoritatea exemplarelor din imensa bibliotecă au fost cumpărate de episcopul Filothei, marele cărturar şi binefăcător al turmei lui Hristos, de la boierul lingvist C-tin Oteteleşanu. Dionisie nu a avut nici un merit din spolierea acestei mari averi, care fusese pregătită pentru întărirea Bisericii.
13. Mitropolitul Antonie Plămădeală (dacă nu mă înşel în cartea lui "Dascăli de cuget şi simţire românească") a găsit şi publicat o scrisoare a lui Dionisie către un rabin din vremea sa, în care îi propune nici mai mult, nici mai puţin, decît o mare unire între Biserică şi Iudaism. Erezia iudeo-creştină a fost anticipată de acest "iluminat" apostat al veacului 19 cu cel puţin 100 de ani. Abia în ultimele zeci de ani a apărut o asemenea sectă.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Aproape toate informaţiile de mai sus se pot găsi în Istoria Mănăstirilor Neamţu şi Secu, scrisă de Arhimandritul Andronic, istorie care se află încă nepublicată, în cîteva zeci de manuscrise de la Arhivele Statului din Iaşi, Biblioteca Academiei din Bucureşti, Biblioteca M-rii Neamţu şi Biblioteca Sinodului BOR.
Închei cu cîteva rînduri din ediţia 2007 pregătită de pr. Savatie Baştovoi (Părintele ANDRONIC, Duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ - ADUCERI AMINTE, pag. 96-97):
"În ziua de prea-luminatul praznic al Înălţării Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, joi, a şasea săptămînă după Paşti, fiind farmacleacurile şi toată ograda plină de boieri şi de tot felul de norod din toată starea, după cum este obieciul a se aduna la Praznic, el [Dionisie] a trimis de m-a chemat din Dumnezeiescul Altar, cînd aveam cea mai mare treabă, fiindcă liturghiseam cu arhiereul Calinic Miclescu, de care trebuia să stau nedepărtat. Şi cum am ajuns în cerdacul chiliilor stăreţiei celei numite 'nouă', sus fiind de faţă şi arhondarul cel mare al mănăstirii, Isaia monahul, îndată a început a răcni ca un leu la mine, zicînd: "Ce sînt acestea şi de ce treabă huim clopotele aşa de mult şi de ce treabă facem atîta sfinţiri de apă şi atîtea Masle, şi pentru ce s-a mai cîntat Acathistul în soborniceasca biserică şi Paraclisul şi sfinţirea apei în ziua de Praznic, căcu cu acestea numai se lungeşte pravila în zadar!"
Încă a mai adaos a răcni, zicînd cum că călugării Mănăstirii Neamţului pe acestea le-au făcut şi le fac numai ca să amăgească norodul. Însă să nu mai gîndească una ca aceasta, căci s-au trecut vremile cele de demult şi lumea s-a civilizat. Cele de ieri astăzi nu se mănîncă, că Hristos şade în cer, iar pămîntul l-a dat oamenilor să facă ce vor vrea pe el. Şi dacă călugărilor le trebuiesc acatiste, paraclise şi sfinţiri de apă, să şi le facă prin chilii, iar să nu îngreuieze norodul cu acestea. Şi alte multe vorbe putrede necreştineşti mi-a mai zis. Eu pe toate acestea auzindu-le, nenădăjduit din gura aceluia care ni se numea stareţ, fiindcă aveam treabă grabnică în Dumnezeiescul Altar, numaidecît, precum am zis, nu am răspuns nici un cuvînt, ci am făcut metanie şi am cerut iertăciune şi am alergat în biserică la ascultarea mea."
Un adaus scurt la cele zise mai sus ar fi că Dionisie Romano şi Melhisedec Ştefănescu sînt singurii doi ierarhi de care am cunoştinţă să fi fost membri ai Masoneriei în secolul 19.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
http://radio.trinitas.ro/?stire=2008012320
Sarbatorirea Unirii Principatelor Romane pe Dealul Patriarhiei
Joi, 24 ianuarie 2008, cu ocazia aniversării a 149 de ani de la Unirea Principatelor Române, act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clădire a Bisericii, situată lângă Catedrala mitropolitană de atunci, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală vor fi pomeniţi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi toţi făuritorii Unirii Principatelor Române.
După Sfânta Liturghie, la orele 10.30, va fi oficiată slujba de Te Deum ca mulţumire adusă Bunului Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreţ din viaţa poporului român, care a confirmat o aspiraţie de secole şi o necesitate istorică.
Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la realizarea Unirii Principatelor va fi evidenţiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
http://www.mmb.ro/ro/index.php?pagina=50&data=2008012317
La Manastirea 'Sf. Trei Ierarhi' din Iasi se va oficia maine o slujba de pomenire pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza si pentru toti cei care au contribuit la infaptuirea Unirii Principatelor din 1859. In urma cu 149 de ani, Alexandru Ioan Cuza isi incepea domnia, in timpul careia s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural. Un alt motiv pentru care se face pomenirea lui Alexandru Ioan Cuza la Manastirea 'Sf. Trei Ierarhi' este faptul ca ramasitele pamantesti ale domnitorului sunt depuse la aceasta manastire. Slujba de pomenire va incepe maine, in jurul orelor 13.30, si la ea vor participa si presedintele Romaniei, Traian Basescu, precum si alte oficialiati ale administratiei centrale si locale.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sinistra comedie a BOR continuă în forţă. Dumnezeu să mă ierte, nu am nimic împotriva unirii principatelor.
Dar de unde pînă unde blestematul Cuza, care a distrus aşezămintele patristice ale Bisericii Ortodoxe Române în mai puţin de 7 ani de guvernare, a ajuns să aibă statuie în Dealul Patriarhiei? Nişte amăgitori neruşinaţi au promis marea cu sarea unui patriarh care a murit asasinat pe masa de operaţie, patriarh care avea o singură dorinţă, să vadă ridicată o nouă mare biserică, reprezentativă pentru Ortodoxia din România, şi i-au cerut la schimb bătrînului să ridice statuia apostatului în faţa Patriarhiei, aşa cum 5 ani mai devreme alţi politicieni fărădelege îi ceruseră să-l invite pe papă, dacă vrea biserică.
1. Cuza a secularizat averile mănăstirilor NE-închinate, pămîntene, în aprilie-mai 1859, la doar 4 luni după ce a ajuns preşedinte (se ştia că are un mandat scurt şi că trebuie să pregătească terenul principelui străin ce avea să vină, ca să nu i se pună acestuia în spinare răutăţile cele mari împotriva poporului român). Efectele acestei fărădelegi sînt vizibile pînă azi, Biserica ajungînd la mila statului, care în nici un caz nu a exploatat mai înţelept moşiile confiscate. El a urmat o măsură asemănătoare luată în Moldova în 1834 - secularizarea averilor episcopiilor şi transformarea ierarhilor în salariaţi ai statului.
2. Mai apoi a decretat că nimeni nu va mai putea ajunge ierarh fără a avea studii superioare şi doctorat, şi aprobarea statului. Lege în vigoare şi azi.
3. A interzis cîntarea bizantină în biserică, poruncind clericilor să aibă muzică corală polifonică în bisericile lor. Lege în vigoare şi astăzi, de vreme ce nu ştiu episcopie în România unde să nu existe un cor pe mai multe voci care în vremea Liturghiei să terorizeze lumea cu o muzică abominabilă, străină de duhul Ortodoxiei.
4. A interzis pictura bizantină în biserică, poruncind folosirea tehnicilor realiste şi (post)renascentiste ale picturii în ulei.
5. A declarat cu de la sine putere Biserica Ortodoxă autocefală, rupînd-o de Patriarhia de Constantinopol. Această măsură a fost recunoscută abia 20 de ani mai tîrziu.
6. A poruncit adoptarea alfabetului latin de către autorităţile civile şi bisericeşti, măsură făcută pentru ca într-o generaţie, două, cărţile în literă "chirilică" din casele oamenilor (în majoritatea lor cărţi bisericeşti) să devină învechite, străine, demodate. (Unele cercetări mai noi vin să arate că alfabetul numit chirilic pare a fi de fapt dacic; dacă se va dovedi adevărată această ipoteză, atunci cu atît mai mare va fi ruşinea de a ne lepăda de o moştenire veche de două milenii, nu două.)
7. A poruncit schimbarea structurii învăţămîntului teologic din România după model romano-catolic, măsură încă în vigoare.
8. A dat afară din mănăstiri toţi călugării şi maicile de pînă la vîrsta de 60 de ani. În mănăstiri au avut voie să rămînă numai bolnavii şi handicapaţii fizic sub această vîrstă. De la el înainte s-a rînduit obligativitatea binecuvîntării sinodului pentru călugării. Măsură în vigoare pînă la primul război mondial, transferată apoi responsabilităţii episcopilor.
9. A interzis pomenirea Sfinţilor de neam rus în BOR. De asemenea, a interzis slujbele şi cîntările în limba greacă sau slavonă (mai apoi a dat un ucaz, prin care grecilor şi bulgarilor din Bucureşti li se dădea voie să-şi facă slujbele în limba lor, după ce preoţii şi cîntăreţii lor fuseseră la un pas de arestare).
Deja secularizarea averilor mănăstirilor închinate (poate singura necesară), atît de cunoscută tuturor, se prezintă ca un oarecare amănunt în faţa acestor fărădelegi de mai sus.
Iată, deci, pe cine vor pomeni mîine, ca pe un sfînt, fel de fel de clerici de modă nouă ai BOR.
Şi, ca tortul să aibă şi o cireaşă, Lumina (întunecată) a Patriarhiei, distribuită obligativitoriu în parohiile bucureştene şi nu numai, ne informează cu lux de amănunte despre o mare sminteală din epocă:
http://www.ziarullumina.ro/articol.php?wid=0&actual=1&editia=443&fsize=0&duminica=0&test=test&article=5734&editia=443&title=Mult%C3%AEncercata%20prim%C4%83%20doamn%C4%83%20a%20Principatelor%20Rom%C3%A2ne
Nu ni se spune şi ce fel de moarte a avut îndrăcitul preşedinte al principatelor unite. Dar ni se relatează ce june potent era şi cît de bine făcea că locuia cu soţia după lege şi cu amanta în aceeaşi casă.
Dumnezeu să-i ierte pe toţi şi să mă ierte şi pe mine.
Mă întreb, însă, şi eu, ca un simplu creştin ortodox: Cum oare vor face parastas noului Copronim al românilor? Cum oare vor îndrăzni să-i aducă Domnului rugăciune: "CU SFINŢII ODIHNEŞTE, HRISTOASE, SUFLETUL ADORMITULUI ROBULUI TĂU"?
Doamne, mare e răbdarea Ta!
18 ianuarie 2008
135 de ani de la trecerea la cele vesnice a episcopului Dionisie Romano
Astazi, 18 ianuarie 2008, se implinesc 135 de ani de la trecerea la cele vesnice a episcopului Dionisie Romano, carturar si traducator, membru de onoare al Societatii Academice Romane. Dionisie Romano, din botez Dimitrie, s-a nascut la data de 29 iulie1806, in Salistea Sibiului. S-a calugarit la Manastirea Neamt in 1823, studiind la Colegiul 'Sf. Sava'. A fost numit profesor 'national' in Buzau, unde ridica doua spatii scolare, tipareste manuale didactice, indruma scolile, editeaza foaia 'Vestitorul Bisericesc' (1839 - 1840), devenind apoi director si profesor la Seminarul din Bucuresti (1843 - 1848). Dupa ce a fost hirotesit arhimandrit, s-a stabilit la Manastirea Babeni (1849 - 1851), apoi a fost egumen la Manastirea Sadova (1851 - 1854), timp in care editeaza ziarul 'Eho echistiastic' (1850 - 1853). De asemenea, a fost staret la Manastirea Neamt, intre anii 1855 - 1857, unde a infiintat a scoala primara si un Seminar, a reorganizat tipografia si spitalul din manastire, a inceput o serie de constructii gospodaresti. Pentru toate acestea a fost numit loctiitor de episcop la Buzau, in iunie 1859, hirotonia intru arhiereu avand loc in februarie 1862. Dupa aceasta a fost episcop la Husi, in perioada noiembrie 1864 - mai 1865, pentru ca la data de 26 mai 1865 sa fie numit episcop eparhiot la Buzau. Aici a reorganizat si repus in functie tipografia eparhiala, a infiintat scoli la Schiturile Dalhauti, Ratesti si Cotesti, a acordat ajutoare materiale la numeroase manastiri si asezaminte de cultura sau unor tineri pentru studii, a facut prima donatie de carti Societatii Academice Romane, biblioteca sa, adica peste 150 manuscrise romanesti, slavone, grecesti, turcesti, arabe, si peste 7000 de carti in diferite limbi, unele raritati bibliografice, intrand in patrimoniul Academiei Romane. Dionisie Romano a trecut la cele vesnice in data de 18 ianuarie 1873, la Buzau.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ce nu ne spune istoria pudrată a oficialilor BOR?
1. Dionisie Romano, deşi călugărit la Neamţu, a fugit din mănăstire, pentru că părinţii l-au pus întîi la ascultări, ca să capete smerenia şi toate celelalte fapte bune, iar mai apoi cunoştinţele cele din afară. S-a dus, deci, la Iaşi, unde a făcut un pic de şcoală, şi apoi a rămas pe drumuri.
2. Şi-a cîştigat existenţa ca tipograf, apoi a avut propria sa tipografie, în urma unor afaceri nu tocmai curate. Nu a fost vieţuitor în nici una din mănăstirile bucureştene ale veacului pînă în 1842, cînd a fost pescuit şi numit profesor la seminar, ca să nu mai smintească mirenii cu viaţa sa.
3. Grigorie Ghica, domnitorul Moldovei care mai tîrziu s-a sinucis la Paris, l-a instalat egumen la Neamţu, fără voia ierarhului locului, mitropolitul Sofronie Miclescu, şi fără acordul obştii nemţene.
4. Reorganizarea tipografiei nemţene de care vorbeşte ştirea Radio Trinitas a însemnat oprirea tipăririi unor cărţi de cult (Ceaslovul, Prohodul şi Idiomelarul paharnicului Dimitrie Suceveanul) pentru a se tipări un nou Aşezămînt al mănăstirii, actele domneşti de numire a sa la conducerea mănăstirii şi Catihis-ul ieromonahului Eufrosin Poteca, inspirat foarte mult după manualele scolastice occidentale.
5. Seria de construcţii gospodăreşti de care vorbeşte Radio Trinitas constă într-un grajd de vite construit în cimitirul Nănăstirii Neamţ. S-au scos crucile monahilor şi s-au instalat vitele peste mormintele în care multe Sfinte Moaşte aşteaptă încă să li se facă dreptate (grajdul e încă acolo, după 150 de ani!). Încă un lucru, părinţii nemţeni voiau să construiască o biserică de cărămidă în satul Oşlobeni, unde aveau un metoc. Cărămida a fost folosită de Dionisie pentru construcţia unor case şi... weceuri la Văratec.
6. A început construcţia seminarului de la Mănăstirea Neamţ, unde mai mulţi copii au venit să studieze pentru a ajunge preoţi, dar văzînd relele moravuri ale profesorilor adunaţi de Dionisie, vreo trei sferturi din ei au fost retraşi de la "studii" de către părinţii cu frică de Dumnezeu (v. pag.95 în cartea citată mai jos).
7. Era cunoscut în zona Neamţului pentru chefurile care nu mai conteneau pe unde apărea "sfinţia sa". Pe lîngă slăbiciunea pentru tot felul de femei uşoare, gurile rele vorbesc că mai avea o pasiune, zoofilia.
8. A fost izgonit din Neamţu după plecarea lui Grigorie Ghica de pe tronul Moldovei, şi a mai petrecut o vreme în casa unor mireni din Tîrgul Neamţ, ţinînd-o în chefuri cu cei de-o teapă cu el, în aşteptarea unei ocazii de a se întoarce la Neamţu, cu ajutorul noului domn, caimacamul Theodor, care auzind de faptele lui Dionisie l-a izgonit din Moldova.
9. În mai 1859 A.I.Cuza se duce la Buzău să-l anunţe pe episcopul Filothei că averea sa de aproape jumătate de milion de galbeni, strînsă pentru construcţia şi înzestrarea unui seminar de băieţi la Buzău, este confiscată. Marele ierarh cărturar înnebuneşte la scurtă vreme după aceasta şi moare. În locul său vine Dionisie Romano, care nu a putut să capete hirotonia întru ierarh pînă ce Cuza nu i-a supus la mari presiuni pe arhiereii vremii în 1862. Cu banii episcopului Filothei s-au cumpărat arme, cu care Cuza voia să intre în război împotriva Germaniei, de partea protectorului său, Napoleon al III-lea. Războiul s-a terminat mai înainte de a apuca să facă vreo declaraţie belicoasă. Restul banilor au fost investiţi în Palatul Culturii din Iaşi, o construcţie care pînă astăzi stă aproape goală şi fără vreun folos.
10. Trei din schiturile întemeiate de Cuviosul Vasilie de la Poiana Mărului (canonizat nu de mult de BOR), avînd o aşezare foarte liniştită şi pustnicească şi o rînduială ca a vechilor călugări din primele veacuri, fără averi şi acareturi şi departe de orice zarvă a lumii, au fost transformate de Dionisie în şcoli, distrugîndu-le scopul pentru care au fost întemeiate.
11. În 1866 Cuza a încercat să dea o ultimă lovitură Bisericii Ortodoxe, chemîndu-şi prietenii dintre clerici să pună la cale trecerea la calendarul papistaş, gregorian, pentru a fi "în pas cu Europa". Un episod mai puţin cunoscut. Între cei de faţă cel mai aprig susţinător al reformei era sărmanul Dionis. Doar că, Dumnezeu nu doarme, şi poporul bine-credincios din acea vreme din Bucureşti a venit cu topoarele, a înconjurat casa în care erau adunaţi reformatorii şi le-au spus că nu iese nici unul teafăr dacă au de gînd să-i unească cu papistaşii.
12. Radio Trinitas ni-l laudă pe Dionisie că şi-a dat biblioteca de carte şi manuscrise Academiei Române. E bine de ştiut că majoritatea exemplarelor din imensa bibliotecă au fost cumpărate de episcopul Filothei, marele cărturar şi binefăcător al turmei lui Hristos, de la boierul lingvist C-tin Oteteleşanu. Dionisie nu a avut nici un merit din spolierea acestei mari averi, care fusese pregătită pentru întărirea Bisericii.
13. Mitropolitul Antonie Plămădeală (dacă nu mă înşel în cartea lui "Dascăli de cuget şi simţire românească") a găsit şi publicat o scrisoare a lui Dionisie către un rabin din vremea sa, în care îi propune nici mai mult, nici mai puţin, decît o mare unire între Biserică şi Iudaism. Erezia iudeo-creştină a fost anticipată de acest "iluminat" apostat al veacului 19 cu cel puţin 100 de ani. Abia în ultimele zeci de ani a apărut o asemenea sectă.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Aproape toate informaţiile de mai sus se pot găsi în Istoria Mănăstirilor Neamţu şi Secu, scrisă de Arhimandritul Andronic, istorie care se află încă nepublicată, în cîteva zeci de manuscrise de la Arhivele Statului din Iaşi, Biblioteca Academiei din Bucureşti, Biblioteca M-rii Neamţu şi Biblioteca Sinodului BOR.
Închei cu cîteva rînduri din ediţia 2007 pregătită de pr. Savatie Baştovoi (Părintele ANDRONIC, Duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ - ADUCERI AMINTE, pag. 96-97):
"În ziua de prea-luminatul praznic al Înălţării Domnului Dumnezeului şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos, joi, a şasea săptămînă după Paşti, fiind farmacleacurile şi toată ograda plină de boieri şi de tot felul de norod din toată starea, după cum este obieciul a se aduna la Praznic, el [Dionisie] a trimis de m-a chemat din Dumnezeiescul Altar, cînd aveam cea mai mare treabă, fiindcă liturghiseam cu arhiereul Calinic Miclescu, de care trebuia să stau nedepărtat. Şi cum am ajuns în cerdacul chiliilor stăreţiei celei numite 'nouă', sus fiind de faţă şi arhondarul cel mare al mănăstirii, Isaia monahul, îndată a început a răcni ca un leu la mine, zicînd: "Ce sînt acestea şi de ce treabă huim clopotele aşa de mult şi de ce treabă facem atîta sfinţiri de apă şi atîtea Masle, şi pentru ce s-a mai cîntat Acathistul în soborniceasca biserică şi Paraclisul şi sfinţirea apei în ziua de Praznic, căcu cu acestea numai se lungeşte pravila în zadar!"
Încă a mai adaos a răcni, zicînd cum că călugării Mănăstirii Neamţului pe acestea le-au făcut şi le fac numai ca să amăgească norodul. Însă să nu mai gîndească una ca aceasta, căci s-au trecut vremile cele de demult şi lumea s-a civilizat. Cele de ieri astăzi nu se mănîncă, că Hristos şade în cer, iar pămîntul l-a dat oamenilor să facă ce vor vrea pe el. Şi dacă călugărilor le trebuiesc acatiste, paraclise şi sfinţiri de apă, să şi le facă prin chilii, iar să nu îngreuieze norodul cu acestea. Şi alte multe vorbe putrede necreştineşti mi-a mai zis. Eu pe toate acestea auzindu-le, nenădăjduit din gura aceluia care ni se numea stareţ, fiindcă aveam treabă grabnică în Dumnezeiescul Altar, numaidecît, precum am zis, nu am răspuns nici un cuvînt, ci am făcut metanie şi am cerut iertăciune şi am alergat în biserică la ascultarea mea."
Un adaus scurt la cele zise mai sus ar fi că Dionisie Romano şi Melhisedec Ştefănescu sînt singurii doi ierarhi de care am cunoştinţă să fi fost membri ai Masoneriei în secolul 19.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
http://radio.trinitas.ro/?stire=2008012320
Sarbatorirea Unirii Principatelor Romane pe Dealul Patriarhiei
Joi, 24 ianuarie 2008, cu ocazia aniversării a 149 de ani de la Unirea Principatelor Române, act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clădire a Bisericii, situată lângă Catedrala mitropolitană de atunci, la Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală vor fi pomeniţi Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi toţi făuritorii Unirii Principatelor Române.
După Sfânta Liturghie, la orele 10.30, va fi oficiată slujba de Te Deum ca mulţumire adusă Bunului Dumnezeu pentru împlinirea acestui act măreţ din viaţa poporului român, care a confirmat o aspiraţie de secole şi o necesitate istorică.
Contribuţia Bisericii Ortodoxe Române la realizarea Unirii Principatelor va fi evidenţiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.
http://www.mmb.ro/ro/index.php?pagina=50&data=2008012317
La Manastirea 'Sf. Trei Ierarhi' din Iasi se va oficia maine o slujba de pomenire pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza si pentru toti cei care au contribuit la infaptuirea Unirii Principatelor din 1859. In urma cu 149 de ani, Alexandru Ioan Cuza isi incepea domnia, in timpul careia s-au pus bazele dezvoltarii moderne a natiunii romane din punct de vedere economic, social, politic si cultural. Un alt motiv pentru care se face pomenirea lui Alexandru Ioan Cuza la Manastirea 'Sf. Trei Ierarhi' este faptul ca ramasitele pamantesti ale domnitorului sunt depuse la aceasta manastire. Slujba de pomenire va incepe maine, in jurul orelor 13.30, si la ea vor participa si presedintele Romaniei, Traian Basescu, precum si alte oficialiati ale administratiei centrale si locale.
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Sinistra comedie a BOR continuă în forţă. Dumnezeu să mă ierte, nu am nimic împotriva unirii principatelor.
Dar de unde pînă unde blestematul Cuza, care a distrus aşezămintele patristice ale Bisericii Ortodoxe Române în mai puţin de 7 ani de guvernare, a ajuns să aibă statuie în Dealul Patriarhiei? Nişte amăgitori neruşinaţi au promis marea cu sarea unui patriarh care a murit asasinat pe masa de operaţie, patriarh care avea o singură dorinţă, să vadă ridicată o nouă mare biserică, reprezentativă pentru Ortodoxia din România, şi i-au cerut la schimb bătrînului să ridice statuia apostatului în faţa Patriarhiei, aşa cum 5 ani mai devreme alţi politicieni fărădelege îi ceruseră să-l invite pe papă, dacă vrea biserică.
1. Cuza a secularizat averile mănăstirilor NE-închinate, pămîntene, în aprilie-mai 1859, la doar 4 luni după ce a ajuns preşedinte (se ştia că are un mandat scurt şi că trebuie să pregătească terenul principelui străin ce avea să vină, ca să nu i se pună acestuia în spinare răutăţile cele mari împotriva poporului român). Efectele acestei fărădelegi sînt vizibile pînă azi, Biserica ajungînd la mila statului, care în nici un caz nu a exploatat mai înţelept moşiile confiscate. El a urmat o măsură asemănătoare luată în Moldova în 1834 - secularizarea averilor episcopiilor şi transformarea ierarhilor în salariaţi ai statului.
2. Mai apoi a decretat că nimeni nu va mai putea ajunge ierarh fără a avea studii superioare şi doctorat, şi aprobarea statului. Lege în vigoare şi azi.
3. A interzis cîntarea bizantină în biserică, poruncind clericilor să aibă muzică corală polifonică în bisericile lor. Lege în vigoare şi astăzi, de vreme ce nu ştiu episcopie în România unde să nu existe un cor pe mai multe voci care în vremea Liturghiei să terorizeze lumea cu o muzică abominabilă, străină de duhul Ortodoxiei.
4. A interzis pictura bizantină în biserică, poruncind folosirea tehnicilor realiste şi (post)renascentiste ale picturii în ulei.
5. A declarat cu de la sine putere Biserica Ortodoxă autocefală, rupînd-o de Patriarhia de Constantinopol. Această măsură a fost recunoscută abia 20 de ani mai tîrziu.
6. A poruncit adoptarea alfabetului latin de către autorităţile civile şi bisericeşti, măsură făcută pentru ca într-o generaţie, două, cărţile în literă "chirilică" din casele oamenilor (în majoritatea lor cărţi bisericeşti) să devină învechite, străine, demodate. (Unele cercetări mai noi vin să arate că alfabetul numit chirilic pare a fi de fapt dacic; dacă se va dovedi adevărată această ipoteză, atunci cu atît mai mare va fi ruşinea de a ne lepăda de o moştenire veche de două milenii, nu două.)
7. A poruncit schimbarea structurii învăţămîntului teologic din România după model romano-catolic, măsură încă în vigoare.
8. A dat afară din mănăstiri toţi călugării şi maicile de pînă la vîrsta de 60 de ani. În mănăstiri au avut voie să rămînă numai bolnavii şi handicapaţii fizic sub această vîrstă. De la el înainte s-a rînduit obligativitatea binecuvîntării sinodului pentru călugării. Măsură în vigoare pînă la primul război mondial, transferată apoi responsabilităţii episcopilor.
9. A interzis pomenirea Sfinţilor de neam rus în BOR. De asemenea, a interzis slujbele şi cîntările în limba greacă sau slavonă (mai apoi a dat un ucaz, prin care grecilor şi bulgarilor din Bucureşti li se dădea voie să-şi facă slujbele în limba lor, după ce preoţii şi cîntăreţii lor fuseseră la un pas de arestare).
Deja secularizarea averilor mănăstirilor închinate (poate singura necesară), atît de cunoscută tuturor, se prezintă ca un oarecare amănunt în faţa acestor fărădelegi de mai sus.
Iată, deci, pe cine vor pomeni mîine, ca pe un sfînt, fel de fel de clerici de modă nouă ai BOR.
Şi, ca tortul să aibă şi o cireaşă, Lumina (întunecată) a Patriarhiei, distribuită obligativitoriu în parohiile bucureştene şi nu numai, ne informează cu lux de amănunte despre o mare sminteală din epocă:
http://www.ziarullumina.ro/articol.php?wid=0&actual=1&editia=443&fsize=0&duminica=0&test=test&article=5734&editia=443&title=Mult%C3%AEncercata%20prim%C4%83%20doamn%C4%83%20a%20Principatelor%20Rom%C3%A2ne
Nu ni se spune şi ce fel de moarte a avut îndrăcitul preşedinte al principatelor unite. Dar ni se relatează ce june potent era şi cît de bine făcea că locuia cu soţia după lege şi cu amanta în aceeaşi casă.
Dumnezeu să-i ierte pe toţi şi să mă ierte şi pe mine.
Mă întreb, însă, şi eu, ca un simplu creştin ortodox: Cum oare vor face parastas noului Copronim al românilor? Cum oare vor îndrăzni să-i aducă Domnului rugăciune: "CU SFINŢII ODIHNEŞTE, HRISTOASE, SUFLETUL ADORMITULUI ROBULUI TĂU"?
Doamne, mare e răbdarea Ta!
Reply all
Reply to author
Forward
0 new messages