Tanacu

[Filotheu Monahul]

Hristos s-a înălţat!

O seamă de lucruri au răscolit sufletele credincioşilor în ultimele luni, de cînd cu Aghiasma apostată de la Oradea şi Împărtăşania fostului mitropolit Nicolae Corneanu la papistaşi. Sigur, despre acestea s-au spus şi încă se mai pot spune multe, pe o arie foarte largă de opinii, în funcţie de înduhovnicirea, cultura teologică şi sentimentele fiecăruia dintre noi.

Întrucît se împlinesc în curînd trei ani de la nefericita moarte a Irinei Cornici la Mănăstirea Tanacu, aş vrea să ne aducem aminte de cei întemniţaţi pentru credinţă.
Pe scurt, Părintele Daniil Corogeanu şi maicile Neonila, Siluana, Anastasia şi Pahomia au fost, după un lung proces, întemniţaţi la Vaslui, pentru singura vină de a fi fost singurii care au încercat să o ajute, să îi ofere dragostea lor, tinerei orfane, omorîtă de ura diavolului pentru neamul omenesc. Nici un canon al Bisericii şi nici o dogmă nu au încălcat, spre diferenţă de cei doi arhierei menţionaţi mai sus. Cu toate acestea, sinodul BOR a ales să se lepede de ei fără cercetarea cazului lor.
Sigur, mi se va spune, de către cei ce cunosc amănunte ale cazului Tanacu, că Părintele Daniil a slujit două Sfinte Liturghii după ce a fost oprit de la slujire de către arhiereul său. Canonic această neascultare trebuia plătită. Duhovniceşte, însă, de vreme ce măsura luată împotriva sa a fost samavolnică, iar părintele şi-a întrebat duhovnicul dacă să slujească sau nu în condiţiile în care nu a fost primit la spovedanie de nici unul din ierarhi, însă a fost oprit fără nici o cercetate, iarăşi prea multe nu i se pot reproşa, de vreme ce duhovnicul a fost cel care i-a dat blagoslovenie să slujească.
Cu alte cuvinte, la 3 ani de la întîmplările de atunci, puse în oglindă cazul Tanacu cu cazul Drincec şi Corneanu nu vedem decît părtinire pentru cei de un cuget ("de un cuget cu cine?" voi fi întrebat, dar las răspunsul pentru conştiinţa fiecăruia) şi samavolnicie pentru subordonaţii ierarhic. Oare cum se cheamă aceasta pe rumîneşte?

Am primit meilul de mai jos:

"Şi nu numai la aceasta să ne gândim, dar şi la aceea că ei nu se poartă la fel cu toţi cei întemniţaţi" Sf. Ioan Hrisostom

 

 

În legătură cu maicile şi părintele întemniţaţi cineva care i-a vizitat spunea deunazi că tînjesc bietii de ei să ştie că lumea îi pomeneşte, că se gîndeşte cineva şi la ei şi consider că nişte scrisori i-ar întări întrucîtva; mă gândesc spre exemplu să primească o maica, apoi alta, cîte o scrisoare de încurajare, în aşa fel încît să le curgă cîte o mîngîiere dinspre lume, dinspre Biserica vie. Cred că se găsesc oameni să dedice 2 minute şi un timbru de 50 bani pentru a mîngîia sufleteşte nişte oropsiţi. Ar fi minunat să primească fiecare, din cînd în cînd, o scrisoare de la cineva de afară - maicile stau împreună, părintele Daniel e însă separat (cu hoţii şi criminalii). Puşcăria e puşcărie: în primele 10-20 zile se purtau foarte urât cu ei, apoi au înbceput să se lămurească; cică hoţii s-au mai îmblînzit, au mai scos din pozele deochiate de pe pereţi, se duc şi fumează la o fereastră, sunt mai cuviincioşi, în sensul că nu mai ţin chiar la maxim manelele (că au şi TV-uri în celulă). Cuviosul îşi ocupă timpul cu citit, pictat, sculptat, îşi caută de lucru manual...

Sunt oarece limitări în privinţa vorbitoarelor, la vizite, în schimb nu exista restricţii la corespondenţă, deci pot primi scrisori, vederi etc.

 

se poate scrie la:

Cuv. ierom. Daniel Petru Corogeanu, Penitenciarul Vaslui, str. Avicola nr. 2, cod postal 737365, tel./fax 0235 322135, judetul Vaslui, România
destinatari pot fi la fel de bine una din maicile: Nicoleta Arcălianu, Adina Cepraga, Simona Bârdănaş, Elena Oţel (dansele sunt împreună)

 

Pentru cine îşi permite: au dreptul la pachet de 3 ori pe lună cîte 10kg., totul trebuie să fie sigilat, cu termen de valabilitate + in principal conserve, din astea din comerţ, ca să le accepte filtrul.