<citat sursa="
www.observatorcultural.ro/Orice-cuvint-stie-ceva-despre-
cercul-dracesc*articleID_22904-articles_details.html">
În perioada în care eram gluma proastă de pe trepte, am căutat în
lexicon cum stau lucrurile cu aceste cuvinte, scară şi treaptă. Prima
treaptă a scării se numeşte treapta de pornire, iar ultima, de ieşire.
În germană, capetele treptelor orizontale pe care calcă piciorul se
reazemă lateral în obrajii scării [vangul scării] (1). Iar spaţiul
rămas liber dintre treptele unei scări se numeşte chiar ochiul scării.
Din elementele de construcţie ale instalaţiilor hidraulice mînjite de
unsoare învăţasem frumoasele cuvinte coadă-de-rîndunică şi gît-de-
lebădă (2), iar şuruburile se prind în ceea ce în germană se numeşte
muma-şurubului [Schraubenmutter = piuliţă]. Mă uluiau numele poetice
ale elementelor unei scări, frumuseţea limbajului tehnic. Obrajii
scării, ochii scării - aşadar scara are faţă umană. Fie ele din lemn
sau piatră, din beton sau fier - nu ştiu cum se face, dar oamenii le
imprimă propriul lor chip pînă şi celor mai incomodante lucruri din
lume, botează materialul mort cu numele cărnii proprii, îl personifică
transformîndu-l în părţi ale corpului uman. Iar pentru specialiştii în
tehnică, asprimea muncii devine suportabilă abia printr-o tandreţe
ascunsă. Şi orice muncă, în orice meserie, se desfăşoară după acelaşi
principiu ca întrebarea mamei mele cu privire la batistă.
</citat>
1. În germană, "Treppenwangen" (textual: "obrajii scării"). Termenul
tehnic românesc "vang" provine tocmai din germanul "Wange" (obraz).
(n. tr.)
2. Aceste două cuvinte chiar există şi în româneşte, fiind calchiate
după termenii tehnici germani, "Schwalbenschwanz" şi "Schwanenhals",
şi se referă, primul, la un anume tip de îmbinare între părţile unei
maşini, cel de-al doilea, la o ţeavă curbată. (n. tr.)